Dubai, Dubai!

Misc — June 11, 2010

Nu pot sa ma intreb de cand visu meu de a vedea si vizita acea oaza sfidatoare in desert: Dubai

De cum eram in Istanbul in aeroport, am avut impresia ca ma duc acasa, acelasi sentiment pe care-l traiesc cand merg acasa si trec de Brasov, din acel moment ma simt acasa. Exact la fel ma simteam in aeroportul de mai sus. Chiar daca era f cald, si oboseala, aveam nelinistea ca in prima zi de scoala, mai ales “cum” e totul acolo

Aterizand in Dubai, aerul f cald de orient, inmiresmat m-a intampinat f repede. A fost f faina senzatia. Eram atat de fericit si multumit de mine, ca am ajuns acolo unde mi-am dorit. Chiar cu cateva minute inainte de coborare ascultasem:

Parca zice ceva de genu : “Elu, Elu….”

Mancarea thai, hindi, chinezeasca e f uleioasa, doar cea arabeasca e suuuuuuuuuper: doar gratare, lipii nedospite, unele cu faina integrale, si toate coapte in cupot, ce mai, super mancare pt o prepregatire de maraton.

Sa revin la mirajul Dubai-ului: tocmai ma uitam la

fantani pe care le-am vazut la Burj Khalifa. Din nou mirajul orientului ma vrajeste tot mai tare. Ce sa mai zic de turn, e atat de sfidator, si noi muritorii suntem ca niste furnici care ne agitam aiurea in juru lui. Cu greu am avut curajul sa ma uit pana in varf la el. Un gand mi-a trecut prin minte: oare cat va rezista respectivul…ca pana la urma totul e efemer.

Il las in urma si ma las dus de mirajul arabesc…spre somn.