Amsterdam maraton, impresii

Maraton Amsterdam — October 25, 2012

Am mai adaugat un maraton la palmaresul meu de amator. Vremea a tinut cu mine, mi-a placut f mult, am inceput cursa la 8grade C si terminat pe la 12, iar pe ultimul kilometru mi-am dat tricoul jos, nu mai puteam de bucurie ca vedeam iarasi finish-ul…caldura mare. Am intrat pe stadion sprintand, in uralele celor din tribune, trebuie sa recunosc ca-mi place spectacolul.

Mai jos este profilul tehnic al cursei:

Vreau sa insist pe aspectele non-tehnice ale cursei, pentru ca mi se par mai faine:

-> cand paseam pe Stadionul National din Amsterdam, se auzea muzica de la Vanghelis, impreuna cu Cutezatorii Mei, ne simteam ca niste gladiatori, pacat ca nu era nisip pe jos sa-l frecam in palme, sa-l mirosim, dar fiorul arenei tot l-am simtit, era fascinant sa vezi tribunele cum te incurajeaza, in jurul tau maratonisti, emotionati, foarte emotionati, increzatori in sine, si indiferenti, indiferenti de vremea vremea rece de afara! Melodia revenea tot mai des si startul celui de al 14-lea maraton era dat, am pornit cu o frantura de lacrima la ochiul drept, dar pe interior plangeam de bucurie.

-> tineam cu voiosie piept vremii destul de rece, cand pe langa mine a trecut un maratonist SPECIAL, avea un singur picior, alerga in carje, insotit de alti 4 maratonisti care-i faceau culoar, toata lumea il aplauda. Aproape 10km am tras sa tin ritmul alaturi de el, emana energie si vointa iesita din comun. Putini oameni fac ce facea el, in plus, a terminat inaintea mea, de aia respectul meu este si mai mare, eu alergand cu doua picioare sanatoase. Potentialul uman e fantastic, trebuie doar sa vrei!

-> nu am vazut, dar am auzit povestea de la prietenul meu All Mighty: 8 persoane, pompieri italieni alergau cu o targa speciala, pe o persoana cu handicap locomotor. Se schimbau 4 cu 4 iar cand au intrat pe Arena Stadionului, au lasat-o sa alerge singura pana la finish. Chiar scriind aceste randuri mi se face pielea ca pe gaina, ma trece un fior, ca niciodata!

Indiferent de varsta, de origine, de stare fizica, toti participantii de la maraton doreau sa se autodepaseasca, acesta este spiritul maratonului, doza de incredere in tine pe care o iei, atunci cand treci linia de finish.

Stateam in aeroport, pe terasa si ma uitam la avioane, ma gandeam unde ma vor duce anul viitor, la ce competitii, ce maratoane, oare ultramaratoane?…

Indiferent unde voi ajunge, trebuie sa fiu atent la hidratare, sa fie oare Heineken, cea mai buna solutie?

Lasand gluma la o parte, termin de scris acest post, zicand: alergarea e un drog, si indiferent cat de bine sau rau alergi, nimeni si nimic nu te poate face sa renunte la ceea ce-ti place cel mai mult, creaza dependenta, dar este cea mai buna dependenta de pe pamant. Mai tare drog ca alergarea nu exista, tocmai revenind din Amsterdam, sustin acest lucru.

ciuz
elu

ps: pana la capat, oriunde va fi acel capat!
ps2: orice om trebuie sa puna pe lista vietii, a ceea ce trebuie facut, minim un maraton! n-am zis-o eu primul, au zis-o altii mai sus ca mine!
ps3: Cutezatorilor mei dragi le multumesc pentru acest maraton!

si ps4: bannerul cu care i-am amuzat pe toti cei care ne-au pozat!