Certificarea

Povestea Mea de Succes — December 4, 2009

 

 

 

 

Dupǎ experienţa extraordinarǎ a debutului, îmi doream tot mai mult sǎ fiu antrenor de cylcing. Cred cǎ mi-am uimit şi maestrul pentru cǎ la sfârşitul lunii noiembrie, eram deja Schwinn Indoor Cycling Bronze Level Certified Trainer.

Plecasem în Brno/Cehia, fǎrǎ sǎ ştiu pe nimeni în persoanǎ; De ce Cehia? Dintre Germania, Irlanda, Anglia, ei au raspuns cel mai repede, de fapt ea, Eva Kupkova, pe care o cunoscusem doar prin intermediul email-urilor.

Chiar ea mi-a zis ca am avut mare curaj sǎ plec aşa într-o ţarǎ strǎinǎ, nici mǎcar nu ştiam limba. M-am descurcat f. bine: un pic de germana, un pic de engleza, şi cel mai important: limbajul mâinilor :).

Pe 1 decembrie reveneam în capitalǎ cu acte în regulǎ de antrenor. Eram pe la limita de 100 kg, pe care am spart-o pe parcursul cursului de certificare.

Am rǎmas uimit de cehi: nu tu fiţe, toţi sǎ te ajute, fǎrǎ impresii; lumea preocupatǎ de sport, şi foarte fit. Dar ce m-a uimit şi mai tare: la curs a fost şi o antrenoare de cycling, grǎsuţǎ, foarte sigurǎ pe ea. Am întrebat-o cum a fost primitǎ la orele pe care le preda. Mi-a zis cǎ foarte bine, plus cǎ motto-ul, a fost cel care m-a impresionat mai tare:

“Vreau sǎ fiu fit împreunǎ cu voi!”,  motto cu care îşi începea fiecare ora de cycling.

Cred cǎ aici la noi, din pǎcate, n-ar fi avut succes, cu aceastǎ abordare…

 

DSC01289

DSC01298

DSC01291

DSC01297

Dupǎ experienţa extraordinarǎ a debutului, îmi doream tot mai mult sǎ fiu 
antrenor de cylcing. Cred cǎ mi-am uimit şi maestrul pentru cǎ la 
sfârşitul lunii noiembrie, eram deja Schwinn Indoor Cycling Bronze Level 
Certified Trainer.
Plecasem în Brno/Cehia, fǎrǎ sǎ ştiu pe nimeni în persoanǎ; De ce Cehia? 
Dintre Germania, Irlanda, Anglia, ei au raspuns cel mai repede, de fapt 
ea, Eva Kupkova, pe care o cunoscusem doar prin intermediul email-urilor.
Chiar ea mi-a zis ca am avut mare curaj sǎ plec aşa într-o ţarǎ strǎinǎ, 
nici mǎcar nu ştiam limba. M-am descurcat f. bine: un pic de germana, un 
pic de engleza, şi cel mai important: limbajul mâinilor :))).
Pe 1 decembrie reveneam în capitalǎ cu acte în regulǎ de antrenor. Eram pe 
la limita de 100 kg, pe care am spart-o pe parcursul cursului de 
certificare.
Am rǎmas uimit de cehi: nu tu fiţe, toţi sǎ te ajute, fǎrǎ impresii; lumea 
preocupatǎ de sport, şi foarte fit. Dar ce m-a uimit şi mai tare: la curs 
a fost şi o antrenoare de cycling, grǎsuţǎ, foarte sigurǎ pe ea. Am 
întrebat-o cum a fost primitǎ la orele pe care le preda. Mi-a zis cǎ 
foarte bine, plus cǎ motto-ul, a fost cel care m-a impresionat mai tare:
“Vreau sǎ fiu fit împreunǎ cu voi!”, motto cu care îşi începea fiecare ora 
de cycling.
Cred cǎ aici la noi, din pǎcate, n-ar fi avut succes, cu aceastǎ 
abordare…