Atena Maraton, impresii

Maraton Atena — November 14, 2013

Ma pun repede sa scriu pana nu-mi pierd gustul acestui maraton, pe departe cel mai superb.

Plangeam de bucurie cu cat ma apropiam de oraselul: Maraton, e zuuuuuuperb sa vezi ca te apropii de un loc cu atata incarcare. Ma gandeam, in respectivele clipe, cum un om, Pheidippides, a putut sa influenteze o lume, avand in prezent peste 1 milion de discipoli. Ma refer aici la toti maratonistii care, in fiecare an, cel putin alearga o cursa. E fascinant de-a dreptul, sa observi ca nu mai conteaza limba, rasa, bogatia, in fata liniei de start, toti suntem egali.

Foarte fain maratonul, sa alergi pe urmele marilor eroi, grecii de nota 11, cel putin, au fost din prima clipa cand am aterizat, pana la decolare, pur si simplu superbi. Pentru ei Maratonul e al doilea Paste, asa mi-a spus receptionistul de la hotel, si avea dreptate, toti spectatorii au ramas pana la ultimul alergator care a terminat cursa si l-au aclamat cand intra pe Panathenaic Stadium. Chiar daca se afla in plina criza, nu au fost deloc zgarciti, de la pachetul de start pana la suportul medical din timpul cursei. Sincer nu am vazut atat de multi medici si asistente nici la Spitalul Judetean din Baia Mare. Atena sau Athina ne-a primit cu bratele deschise, chiar daca fierbea de manifestatii si proteste.

Duminica dimineata, inainte de cursa, orasul deja forfotea, de la o ora tanara, 5 si un pic. Traseul de maraton era plin de alergatori adormiti, emotionati, veseli, indiferenti, curiosi, toti erau acolo, toti veneau spre Mecca, Mecca alergarii.

Abia asteptam startul, nu mai aveam rabdare, vedeam cum se ridica Soarele si sigur Zeus o sa trimita pe cineva sa ne prajeasca pe traseu, vream sa inceapa o data. Si chiar asa a fost, pe la km 19, cand incepea urcarea criminala, pana la 31-32, era atat de cald, peste 40 grade, vedeam cum deja cedeaza oamenii, pe marginile traseului, autobusele cu cei care renuntau, erau din ce in ce mai multe si mai pline. Caldura mare, domnule, dar nu e dupa Zeus, e dupa ce mi-am fixat si propus.

Iadul s-a terminat dupa km 32 dar si bateria, oricum era aproape gata cursa, pe la km 40 ma astepta Ionica All Mighty si mi-a dat un tricolor, am aruncat tricoul si parca tricolorul m-a racorit un pic. Mi-a zis ca mi-l da daca termin cu el in cea mai mare viteza posibila pe care o pot da la final. I-am promis si asa am si facut, aici finalul. Am alergat si eu cu tricolorul.

Am realizat ca grecii chiar au nevoie de modele de atleti, nu ca eu as fi unul, dar se bucura enorm, cand cineva doreste sa se autodepaseasca, asa cum este un maratonist. Am avut o puzderie de poze la final. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut. Eram in Athina, eram victorios, eram in viata, ars, obosit, extenuat, dar foarte fericit si multumit pe mine: Pentru ca pot!!!!!!!!!! a 18-a oara!!!!!!!!!!!!!

E fain sa te intalnesti cu atatia maratonisti: in zilele ce au urmat, ne recunosteam prin oras dupa mers, tricouri, rucsacul de la organizatori, pana in terminalele din aeroport. In metrou, chiar a fost foarte fain, la plecare, un belgian a intrat in vorba cu mine, am vorbit in franceza, apoi i-am zis ca sunt Roman, a fost retinut un pic, s-a mai dezghetat, dupa ce am inceput sa povestim de maratoane, apoi niste italieni au intrat in vorba cu noi, am dat-o si pe italiana, engleza oricum era acolo. Cu belgianul m-am intalnit si in terminalul meu, mi-a zis, foarte admirativ: Nu am mai intalnit romani ca tine! I-am zis ca sunt mai mult decat roman, sunt maratonist roman :P.

Adio Atena, dar revin, chiar ma gandesc la anul sa ma iau iar la piept cu zeii de pe Acropolis si evident sa gust din bunatatile tarii

Ciuz
Elu

ps: sunt deja major, am 18 maratoane !

ps2: am pus poza invers, pentru ca simt ca Atena a fost un maraton al schimarilor ce vor urma!